Blocul, adica fagurele locativ in care traiesc adesori mai multi trantori decat albine, ofera experiente marcante.
Cum nu iti poti alege parintii, tot asa de neputincios este atunci cand iti alegi vecinii. Locatarul unui bloc este denumit si “blocatar”. Viata de la bloc, aperciata de cei mai multi tarani, care se muta in el, a devenit sub actiunea acestora, o munca odositoare dominata de teroarea peretelui comun.
Astfel, vecinul la care visai de cand ai devenit un “blocatar”, adica sa te ajute in impas, sa mergi cu el la un gratar sau la un mic, a devenit un animal zgomotos, greu de controlat. Vecinul de bloc este un egocentric, ce te supune si te silueste sa te predai in fata manelelor ce rasuna prin fisurile peretilor de zeci de ani vechime. Daca in maxi-taxi compania unui manelar se intinde pe durata a 15-40 minute, intr-o cutie de beton sentinta se poate mari de la zeci de ani sau pe viata.
Taranul venit la bloc.
Reprezinta cea mai naspa forma de vecini. Acesta se manifesta prin injuraturi, batai de nevasta si MANELE. De cele mai multe ori un taran venit la bloc, isi cumpara o combina mare si isi baga internet, intrand si el in comunitatea prostilor cu internet.
Cum iti dai seama ca un taran s-a mutat la tine pe scara?
In primul rand, un taran isi lasa incaltarile la usa. In al doilea rand, o sa il vezi in fata blocului, weekend de weekend, la gratar. Micii sfaraie pe gratar, fumul iti patrunde finut prin geamul intredeschis, berile se golesc una dupa alta, iar manelele bubuie isteric. Dupa ce trece de Copilu de aur, caseta trasa la vecinu, ajunge sa cante Guta: “Si cand mor am valoare
/La sicriu fac buzunare/Sa vada dusmanii bine/Ca-mi iau banii dupa mine.”
O sa ajungi sa ii cunosti unica pereche de chiloti pe care o intinde mandru la uscat, o data pe saptamana.
Si acum sa purcedem si la povestea mea, numita “Florica”. Tanti Florica a devenit ca o vecina, cu toate ca lucreaza la alimentara de sub mine. Muierea asta vine de la 6 dimineata si pleaca la 19. Zi de zi timpanele mele trebuie sa ii suporte vocea suava ca un motor de tractor. Dimineata de dimineata e ca un cocos futut* de soarta. Dupa ce doamna Florica isi bea cafelusa, incepe ritualul de certuri cu angajatii ei. Niste pusti retardati, care desfac la sticle. “Marineeeeeeeeee, unde sunt ma lazile de Azuga?”
Astazi, dupa ce vocea ei mi-a ajuns pana in gat, am hotarat sa iau masuri. I-am aruncat cateva cuburi de gheata in cap. Poate mai raguseste dracului. Baba cretina, a inceput sa tipe! Sunt hotarat sa ma duc sa ii fac ceva morala maine dimineata.
Lasand-o pe ţaţă Florica la o parte, trec la vecinul numarul duoi. Vecinul numarul duoi face parte din categoria omului sarac dar beat la propriu si la figurat,de fericire, caci fata lui face bani frumosi la Italia si trimite prin Raifaizăn benc.
Ca orice “blocatar taran” care se respecta, omul si-a cumparat o combina mare si un calculator de la Italia, cu net, evident. Cand bautura nu mai ajunge sau cand femeia nu coboara dupa o bere, incepe petrecerea. Fie ca se manifesta prin muzica, fie ca se manifesta prin bataie.
O petrecere la bloc este o experienta limita pentru oricine a practicat convietuira in fagurele de beton. O petrece la bloc nu e o simpla petrecere, ea este definita de cuvintele “chef” si “bairam“.
Sunetele acordeonului, acompaniat de o orga si evident de vocea ragusita a lui Nicolaie Guta patrund prin locurile lasate de vechea teava comuna de la calorifer. Incerci sa lovesti tevile, dar “muzica” e prea tare si te lasi batut.
Pui mana pe telefon si suni la Politie. Uneori se rezolva, alteori te resemnezi intr-un colt.
NOAPTE BUNA!
PS: Prea obosit sa il mai corectez.
